Proprietățile chimice ale sticlei sunt foarte stabile

Proprietățile chimice ale sticlei sunt foarte stabile. Majoritatea acizilor și bazelor puternice din laborator sunt depozitate în sticle de sticlă. Sticla este, de asemenea, recipientul de reacție cel mai frecvent utilizat. Nu va reacționa cu majoritatea acidului și bazei în condiții de reacție non-extreme, deci este mai sigur de utilizat în viața de zi cu zi. După ce sticla a fost folosită o perioadă de timp, pot apărea într-adevăr cristale albe, dar nu este vorba de reacția de sticlă și dioxid de carbon, ci apa locală este prea tare, depozitele de sare, și anume depunerile, se spală. Când locuiam în Germania, apa locală de la robinet era foarte dură, ca să nu mai vorbim de folosirea pe termen lung, după ce s-a turnat un pahar cu apă, paharul va fi alb. Discutați serios posibilitatea reacțiilor acido-bazice între sticlă și (altele decât acidul fluorhidric). Adică, corpul principal de sticlă, SiO2, reacționează cu leșia în cantități foarte mici pentru a forma silicați gelatinoși. Acesta este motivul pentru care sticlele de leșie nu folosesc dopuri de sticlă șlefuită, iar biuretele de bază nu folosesc sticlă. Cu toate acestea, biureta este acum utilizat în general teflon, de asemenea, nu au nevoie de tip acid bază. În cele din urmă, paharul de sticlă cu apă poate fi folosit mult timp și este foarte sigur.